Acum 971 de ani o prințesă din Rusia Kieveană devenea regină a Franței


Fiica lui Iaroslav I Înțeleptul a dat viață urmașului din dinastia Capetingilor, iar surorile ei mai mari au contribuit sânge ucrainean în familiile regale timpurii din Norvegia și Ungaria.

Pe 19 mai 1051, fiica cea mai mică a marelui kneaz al Rusiei Kievene, Iaroslav I Înțeleptul din familia Rurih, a fost dată în căsătorie lui Henry I, regele francilor din dinastia Capetingilor.

La acel moment familia Rurih deja era înrudită cu casele regale europene, Ana fiind cumnată cu Harald III de Norvegia prin sora Elizaveta și Andrei I Albul din Ungaria prin sora Anastasia, și nepoată lui Cazimir I din Polonia prin mătușa sa Maria, respectiv. Cei patru frați ai Anei au fost căsătoriți cu sora regelui danez, prințesa austriacă, fiica împăratului bizantin și o prințesă germanică, respectiv.

Datorită acestor aranjamente, diverse surse istorice se referă la Iaroslav drept ”socrul Europei”, care însuși era căsătorit cu Ingegerd Olofsdotter, fiica regelui Suediei.

Căsătoria Anei de Kiev cu Henry I, la Catedrala din Reims, a fost precedată de o misiune diplomatică de durată a francilor la curtea lui Iaroslav I, care în secolul 11 a fost una dintre cele mai puternice și respectate în Europa.

Mariajul dintre Henry I și Ana Iaroslavna a pus temelia alianței dintre Franța, Polonia și Rusia Kieveană împotriva Imperiului German în ascensiune.

Documentele întocmite ulterior atestă că la un an după căsătorie Ana a născut primul dintre cei trei fii, care va deveni regele Filip I. În anul 1060 Henry I a decedat și fosta consoartă a preluat afacerile țării francilor în mâinile sale timp de doi ani, până Filip I a fost recunoscut apt de guvernare.

În anul 1061, Ana s-a recăsătorit, cu contele Raoul II de Valois, pe care urma să-l facă aliat al tânărului rege, fapt ce a rezultat în excomunicarea celor doi de către papa Alexander II, din cauză că bărbatul era deja într-o căsătorie legitimă. Însă Raoul III a decedat în 1074 și Ana a revenit la curtea regală.

Ana a murit între anii 1075 și 1079, din cauze necunoscute, dar nu există un act oficial care atestă data exactă. Se presupune că locul unde a fost înmormântată Ana este Abația Viliers din localitatea La Ferte-Alais, ținutul Essone.

Ana este singura regină franceză care își scria numele în grafia chirilică. Înfățișarea prințesei din Rusia Kieveană a ajuns datorită frescilor din Catedrala Sf. Sofia din Kiev și sculpturilor din Biserica Mănăstirii St. Vincent din Senlis, în apropiere de Paris, ctitorită de Ana.

Surse: Historytoday, Encyclopediaofukraine, Wikipedia, Onlinelibrary, Academic