Savanții propun construcția unui scut gigantic în cosmos pentru a reflecta excesul de radiație


La proiectul inițiat de Institutul de Tehnologii din Massachusetts participă și o cercetătoare cu originea în România.

Ideea centrală a proiectului este construcția în spațiu a unui ponton din bule îngheate, poziționat între Pământ și Soare, care ar absorbi, bloca și reflecta o parte din radiația stelei, cu scopul de a reduce încălzirea globală și a diminua efectele schimbărilor climatice.

Bulele urmează a fi confecționate din materiale rezistente ce pot forma pelicule cu grosimea de 50 nanometri, care au fost deja create de echipa multidisciplinară a Institutului de Tehnologii din Massachusetts (MIT), SUA, în condiții de laborator. După conectarea sferelor într-un ponton cât suprafața Braziliei (!), scutul urmează a fi transportat până în Punctul Lagrangian L1 – locul unde atracția gravitațională între Pământ și Soare se anulează reciproc, potrivit calculelor matematicianului francez Joseph-Louis Lagrange din anul 1772, se spune pe situl oficial al proiectului. 

Deocamdată savanții MIT examinează fezabilitatea unui astfel de proiect. Multe lucruri nu pot fi probate deocamdată, iar soluțiile din domeniul geoingineriei sunt încă privite cu scepticism de comunitatea științifică.

Scutul ar avea o suprafață cât Brazilia. Imagine: MIT

De exemplu, construcția și transportarea scutului necesită un efort financiar extraordinar, inclusiv la etapa post-construcție (gestionarea), dar și colaborarea tuturor țărilor capabile de explorarea spațiului.

Pentru implementare ar fi necesară o flotă de navete și o armată de roboți care vor lucra la orbită. Din punct de vedere al securității, nu este clar ce s-ar întampla în cazul unei lovituri directe cu jeturi de la o erupție majoră la suprafața stelei. Totodată, nimeni nu ar putea răspunde la întrebarea legată de eficiența structurii.

Dacă proiectul Senseable City Lab se dovedește fezabil, planeta ar beneficia de un scut ce ar permite, teoretic, să încetinească încălzirea globală. Fiind la o distanță mare de Pământ, structura dată ar scuti oamenii de grijile legate de interferența tehnologiei cu biosfera. Toate proiectele de geoinginerie sunt în prezent bazate pe contactul direct cu ecosistemele de pe Terra.

Cercetătorii MIT afirmă că riscurile livrării unui scut construit pe orbită sunt minime, dar beneficiile amplasării acestuia în spațiu sunt enorme: Dacă pontonul va fi capabil să devieze 1,8% din radiația solară ce ajunge la suprafața Pământului, încălzirea globală poate fi inversată.

Bulele ar fi realizate dintr-un material precum siliciul, transportat în spațiu sub formă topită, sau lichide ionice consolidate cu grafen. Membrii echipei au reușit să creeze astel de sfere în timpul unor experimente în spațiu. După atingerea scopului, ele ar putea fi ”dezumflate” și îndepărtate temporar sau permanent, în dependență de necesitate.

Autorii proiectului mai cred că o parte dintre materiale ar putea fi transportate în spațiu cu ajutorul unui tun magnetic de accelerare, fiind împușcate la altitudinea necesară într-un timp record, adițional la calea ”bătătorită” cu rachete.

Pentru prima dată ideea de a construi un scut gigantic în spațiu a fost lansată de savantul James Early, iar ulterior astronomul Roger Angel a sugerat ca acesta să fie constituit din bule rezistente la radiație.

Participanții la proiect – arhitecți, ingineri civili și mecanici, ficizieni, geologi – depun eforturi pentru a mobiliza mijloace financiare pentru acest proiect.

Daniela Rus, cercetător MIT. Imagine: TechCrunch

Printre ei este Daniela Rus, șefa Laboratorului de Științe Computerizate și Inteligență Artificială în cadrul MIT și a Laboratorului de Robotică Distribuită. Originară din Cluj-Napoca, ea a emigrat în SUA împreună cu părinții în anul 1982. Acolo a obținut titlul de doctor la Universitatea Cornell și a activat o perioadă la Colegiul Dartmouth. 

Geoingineria în general și acest proiect în particular prezintă un anumit risc din punct de vedere moral, consideră oponenții: măsurile de acest fel îi face pe oameni mai puțini susceptibili la schimbările climatice, subminează tranziția la energetica regenerabilă și descurajează eforturile de a conserva utilizarea resurselor energetic fosile.

Comisia interguvarnamentală cu privire la schimbările climatice a ONU s-a referit la geoinginerie ca ”ultima soluție, planul B de salvare”.