Cine domneau în apele oceanului planetar până acum 3 milioane de ani?


Nu, nu este vorba despre vreo specie de dinozauri – aceștia deja pierise cu toții.

Strămoșii rechinilor moderni, megalodonii, au trăit o perioadă de 20 de milioane de ani și au fost stăpânii absoluți ai mărilor și oceanelor pe Terra timp de 13 milioane de ani. Ultimul reprezentant al acestei specii ar fi trăit între 3 și 3,5 milioane de ani (unele surse indică 2,6 milioane de ani), spun arheologii.

În era domniei megalodonilor, dinozaurii erau demult dispăruți.

Aceste ființe marine atingeau lungimea medie de 15 metri: 13-17 metri în cazul femelelor și 10-14 metri în cazul masculilor. Greutatea megalodonilor ajungea până la 50 de tone, cât a unei balene din zilele noastre. La o astfel de greutate, ei puteau să se deplaseze cu viteza de 5 metri pe secundă, adică de 2 ori mai repede decât marele rechin alb de 1 tonă.

În legătură cu proporțiile mari și perioada îndelungată de domnie a megalodonilor, cercetătorii Universității Prinston și-au pus întrebarea în legătură cu alimentația acestor prădători, care aveau nevoie de multă hrană pentru a supraviețui.

Deci, ce mâncau megalodonii?

Răspunsul scurt al celor de la Prinston este: totul și orice, inclusiv megalodoni.

Potrivit unui studiu publicat în ”Science Advances”, megalodonul a fost cel mai mare dintre rechinii preistorici și în general dintre rechinii care au existat vreodată. El s-a aflat în vârful piramidei alimentare și se hrănea cu toate ființele care populau apele oceanului planetar, inclusiv alte ființe carnivore, iar la necesitate putea să recurgă și la ”canibalism”, mâncându-și semenii mai slabi.

Cercetătorii au ajuns la aceastră concluzie analizând compoziția dinților masivi care au ajuns până în prezent, în special mâsurând izotopii de azot din stratul de smalț al dințiilor acestor pești.

Știind cantitatea medie de azot-15 într-un organism, ei au descoperit că megalodonii au avut cel mai mare nivel din toate creaturile marine din acele timpuri. Cu cât un organism are mai mult azot-15, cu atât nivelul său trofic este mai ridicat, adică organismul respectiv colectează azotul-15 de la alte organisme.

Dintele unui megalodon și a unui rechin alb (dreapta). Imagine: Universitatea Prinston

Astfel, au subliniat cercetătorii de la Prinston, megalodonii consumau absolut totul ce era în calea lor, inclusiv prădători care mâncau alți carnivori.

Faptul că nu erau ”pretențioși” la mâncare le-a permis să aibă un meniu variat să controleze alte populații de pești și animale marine.

Mâncarea preferată a megalodonilor au fost, cel mai probabil, balenele preistorice și broaștele țestoase gigantice, care trăiau în ape de mică adâncime, ceea ce sugerează faptul că rechinii au locuit în bazine de adâncime mică și medie din zonele tropice și subtropice.

Dimensiunile dinților au crescut de-a lungul secolelor, la fel ca și proporțiile și greutatea rechinilor preistorici. Odată cu ei creștea și nivelul trofic, adică numărul de specii de organisme consumate.
Niciun alt organism – nici chiar cele de pe uscat – nu conținea o cantitate mai mare de această substanță comparativ cu megalodonii. Acel nivel nu a fost atins nici de animalele moderne, au precizat savanții.

Cantitatea de azot-15 în dinții diferitor specii de megalodon, în diferite epoci preistorice. Imagine: Universitatea Prinston

Cum au dispărut megalodonii

Nu există o poziție comună cu privire la cauzele dispariției rechinilor preistorici mari. În Epoca Pliocenă (2,6-5,3 milioane de ani în urmă) megalodonii au început să sufere din cauza competiției cu marii rechini albi și balenele ucigașe, potrivit unui studiu în revista ”Nature Communications”.

Cei mai mulți arheologi, însă, dau vina pe schimbările climatice. La sfârșitul Epocii Pliocene planeta a intrat într-o nouă fază de răcire, eveniment ce a lăsat fără hrană animalele mari – la rândul lor sursa de hrană a rechinilor preistorici – și a micșorat habitatul megalodonilor. Pe de altă parte, locul de reproducere a megalodonilor erau apele de țărm. Formarea ghețarilor în apropierea habitatului acestora a redus posibilitățile de a aduce pe lume noi generații.

Cumulativ, toate aceste evenimente ar putut să influențeze evoluția ulterioară a megalodonilor, pecetluind astfel soarta celui mai terific prădător din Epoca Pliocenă.

Familia rechinilor are o istorie de peste 400 de milioane de ani. Cei mai mari care au supraviețuit sunt din specia marelui rechin alb.

***

Salut, dragă cititor. Ajută-ne să menținem acest site cu tematica științelor și tehnologiilor pe linia de plutire. O persoană informată este mai bogată și mai fericită. Te invităm să devii finanțator al sitului de noutăți din știință și tehnologii, vom recunoscători pentru orice suport financiar. Conturile noastre la Banca Transilvania:

În lei: RO03BTRLRONCRT0490900501
În euro: RO50BTRLEURCRT0490900501

Beneficiar: Rudeana SRL-D
Scopul: donație, acces la conținut, suport mass media

Vom aprecia dacă vei da un share acestui articol și decizi să ne urmărești pe social media.