În aprilie 2018, fosta șefă a Departamentului de Stat din SUA, Madeleine Albright, a publicat cartea ”Fascism, a warning” (Fascismul, o avertizare), în care medita cum populismul modern, manipularea informației și justiția coruptă favorizează fascismul. 

Fosta ministră americană de externe în administrația președintelui Bill Clinton s-a referit mai mult la procesele globale, dar a numit și state concrete unde apariția fascismului era iminentă.

Precizia cu care Albright a anticipat renașterea fascismului uimește.

Autoarea a precizat într-un interviu acum patru ani că fascismul nu se bazează pe vreo ideologie de dreapta, stânga sau centru, ci reprezintă o modalitate de a acapara și a consolida puterea în favoarea unei singure persoane sau partid. 

Alarma neauzită

Albright – familia căreia s-a refugiat din Cehoslovacia în Marea Britanie pentru a scăpa de Holocaust-ul organizat de naziști – a semnalat derapaje serioase de la normele democratice și încercări de a copia tacticile fasciste în țări precum Rusia și Venezuela, făcând paralele între Germania și Italia anilor 30-40 din secolul trecut și evenimentele care au loc în prezent în Europa, America și Asia.

Milioane de oameni și-au pierdut viața din simplul motiv că au ignorat în trecut semne similare, a subliniat Albright.

Pentru ca un regim să devină fascist, acesta trebuie să fie determinat să utilizeze forța, să distrugă instituțiile publice, să submineze justiția, să manipuleze opinia publică, să atace vecinii și să justifice războiul ca singura cale de soluționare a conflictelor. De cele mai dese ori, dictatorii și tiranii care uzurpează puterea ajung la guvernare pe căi perfect democratice.

Billboarduri cu Hitler în 1939 (text în germană: Libertate - Pace) și Putin în 2018 (Inscripția în rusă: Un președinte puternic - o Rusie puternică). Colaj News-Cafe.eu

Aceste semne există în plentitudine în Federația Rusă, președintele căreia Vladimir Putin – susținut de atotputernicul serviciu de securitate FSB – a urmat buchie în buchie calea pe care a parcurs-o Adolf Hitler cândva.

- Hitler a fost numit inițial cancelar al guvernului de președintele Hindenburg, Putin a fost instalat în fotoliul de premier de președintele Elțin. Ca și liderul nazist, Putin a preluat puterea în rezultatul unor alegeri democratice, promițând renașterea națiunii și ”ridicarea din ghenunchi”.

Dacă Hitler s-a folosit de dezamăgirea nemților de condițiile Tratatului de la Versaille, Putin a prins valul nemulțumirii rușilor de prăbușirea URSS.

- Hitler a organizat incendierea sediului parlamentului pentru a justifica alegerea unui lider ”puternic” și a acuzat evreii. Putin a ordonat explozia blocurilor de apartamente în propria țară pentru a determina alegătorii să-l voteze, dând vina pe ceceni.

- Hitler credea că nemții au dreptul să domine vecinii și să dicteze condițiile de existență Europei. Președintele rus consideră fostele republici sovietice drept ”zonă de interese exclusive” ale Moscovei și a șantajat UE cu suspendarea livrărilor de carburanți.

- Ambii au făcut uz de propagandă și au acuzat ”dușmanii interni și interni” de problemele cu care se confruntau țările lor (homosexualii, liberalii, opoziția, savanții, etc.).

- Hitler pretindea că drepturile etnicilor nemți în regiunea sudetă a Cehoslovaciei au fost încălcate, Putin a spus că minoritatea rusă în Donbas a fost discriminată. Cei doi dictatori au utilizat sabotori pentru provocări și au concentrat la hotare trupe pentru ofensivă. Ulterior Hitler a anexat teritorii în Cehoslovacia și Polonia, Putin a anexat teritorii în Ucraina și Georgia. Au folosit aceleași pretexte și scuze pentru agresiune: ”Nu exista o altă soluție decât războiul...”

- Cei doi tirani au comandat asasinarea disidenților și liderilor opoziției.

- Ambii s-au ciocnit de rezistența Europei și Americii.

Marea diferență este că Hitler n-a reușit să creeze bomba atomică, iar Putin are în arsenal mii de focoase nucleare.

Principiul gâștei penite

Potrivit fostului diplomat american, ”Fascismul găsește sol fertil acolo unde nu există ancore sociale, unde publicul vede mass media ca pe o sursă de minciuni, unde instanțele de judecată sunt corupte, democrația este fictivă, iar corporațiile sunt în slujba diavolului, și populația vede salvarea într-un lider cu pumn de fier… însă soluția respectivă nu va fi de ajutor oamenilor dacă ei continuă să se considere victime cu licență de a călca în picioare drepturile altor persoane”.

”Istoria învață că un om încrezător și înțelept are răbdarea să așeze cărămidă după cărămidă, iar cel speriat și egocentric se grăbește să construiască din paie”, a exemplificat ea metodele de operare a populiștilor, referindu-se și la fostul președinte Donald Trump, administrația căruia aluneca spre practici de care ea scăpase acum 70 de ani și risca să creieze precedente periculoase.

În opinia Albright, care practic îl citează pe fostul premier britanic Winston Churchill,

deși democrația nu este perfectă, ea reprezintă cel mai uman și mai reușit model de guvernare pe care omenirea a putut să producă în cei 4.000 de ani de civilizație.

Madeleine Albright noteză în cartea sa ”Fascismul, o avertizare” că regimurile fasciste nu se instalează peste noapte, ci treptat.

”Benito Mussolini [fostul dictator italian] a observat că în procesul de acumulare a puterii, este înțelept să faci acest lucru în maniera în care se jumulește o găină – pană după pană. Tactica lui a supraviețuit în secolul nostru. Când mă trezesc dimineață, pot vedea semne timpurii ale fenomenului fascismului: discreditarea politicienilor moderați, apariția unor lideri care divizează societatea în loc s-o unească, încercarea de a obține victoria cu orice preț, invocarea măreției nației de către persoane care habar nu au ce înseamnă măreția. De cele mai dese ori semnele care ar trebui să ne alerteze sunt camuflate: modificarea constituției de dragul reformei, atacarea presei sub pretextul asigurării securității, de-umanizarea mascată ca apărare a virtuții…”
[...]
”…Fiecare pas în direcția instaurării fascismului – fiecare pană smulsă – provoacă daune atât cetățenilor la nivel personal cât și societății în general; fiecare acțiune de smulgere face următorul pas mai scurt”.

Fascismul este o mișcare politică radicală și autoritară de dreaptă, definită, în primul rând, de un naționalism radical, de o putere dictatorială, de suprimarea opoziției și de o puternică regimentare a societății și a economiei. Fasciștii încearcă să organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemele corporatiste și promovează crearea unui stat totalitar cu un singur partid, care urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care guvernează prin îndoctrinare, militarism și valori familiale.

Fasciștii cred că o națiune are nevoie de o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite crime cu scopul de a menține națiunea puternică și disciplinată. Ei sprijină violența, războiul și militarismul ca furnizor de transformare pozitivă în societate.

Surse pentru definiții: Britannica. Meriam-Webster, LiveScience, Dictionary-Cambridge