[animație gif] Discul galaxiei noastre se clatină și astronomii au aflat de ce


Cauza este o galaxie-pitică, care a traversat cândva Calea Lactee.

Brațele galaxiei în care trăim se clatină și vibrează, și asta pentru că o altă galaxie, mai mică, a traversat Calea Lactee sute de milioane de ani în urmă, și probabil nu o singură dată.

Aceasta este concluzia cercetătorilor de la Universitatea Lund, care au publicat rezultatele unui studiu la tema dată în revista Societății Regale a Astronomiei din Suedia.

Potrivit autorilor, galaxia Sagittarius (a nu fi confundată cu centrul galaxiei noastre, care se numește Sagittarius A) are dimensiunea a 400 de milioane de stele ca Soarele nostru. Are formă sferoidală și se află la distanța de 70.000 de ani-lumină de Pământ, fiind de fapt o galaxie-satelit în relație cu Calea Lactee.

Pentru comparație, Pământul se afla la distanța de cca 26.000 de ani-lumină de centrul galaxiei Calea Lactee.

Sagittarius a fost inițial mai mare în dimensiuni, fiind deposedat de stelele proprii după fiecare călătorie prin Calea Lactee. Se presupune că Sagittarius a pierdut circa 20% din masa stelară.

Impactul de la coliziunea celor două galaxii a distorsionat brațele galaxiei noastre, forțând discul galactic să oscileze, și a contribuit la generarea a milioane de stele noi și sisteme planetare în Calea Lactee.

Efectele de la evenimentul care s-a produs, cel puțin de două ori, nu prezintă un pericol existențial la adresa Sistemului Solar sau a Căii Lactee în general.

Nimic nu este static în Univers

Concluziile se bazează pe observații ale mișcării și traiectoriei a peste 20 de milioane de stele în Calea Lactee, analizei poziției lor și simularea de modele de evoluție în baza datelor Agenției Spațiale Europene. Studiul savanților din Suedia confirmă ipotezele lansate anterior cu privire la relația violentă între cele două galaxii și este o dovadă în plus a haosului care domnește în Univers.

PUBLICITATE

 

Putem vedea că aceste stele se clătină și se mișcă în sus și în jos cu viteze diferite”, a declarat coautorul Paul McMillan, astronom la Universitatea Lund din Suedia. Pentru a descrie procesul la nivel de utilizator mediu, el a propus să ne imaginăm că galaxia noastră este un lac plat, în care aruncăm o piatră, iar seismul de la impact generează valuri care ba ridica, ba coboară apele.

Astfel, istoria nașterii și maturizării galaxiei Calea Lactee – ca și istoria formării Sistemului Solar și a planetei Pământ, în particular – este o poveste de interacțiune violentă, și fascinantă, totodată, cu alte galaxii.

Curios este faptul că prima prăbușire a galaxiei Sagittarius prin Calea Lactee coincide ca timp cu formarea Soarelui, circa 4,5 miliarde de ani în urmă.

Galaxia Sagittarius a fost descoperită în anul 1974. Aceasta ar putea traversa galaxia noastră încă de câteva ori, până când Calea Lactee va fi absorbită de galaxia Andromeda, care se apropie de noi cu viteza de 113 km/sec, peste 5 miliarde de ani.