Legendele despre escapadele vikingilor dincolo de Oceanul Atlantic datează cu timpurile când Europa deja se obișnuise cu raidurile scandinavilor, doar că ele nu au fost niciodată datate. Acum savanții pot nu doar demonstra prezența vikingilor în America de Nord, ci pot chiar numi anul concret când aceștia au înființat primele colonii în Lumea Nouă.

Și totul datorită unei cercetări care s-a întins timp de 61 de ani. În 1960, un cuplu din Norvegia, ambii arheologi, au descoperit în satul L’Anse aux Meadows din provincia canadiană Newfoundland fundațiile a opt case mari. După o serie de analize ei au concluzionat că acestea aparțin unui reprezentanților unui popor din Scandinavia, care au ajuns pe malurile nord-estice a ceea ce astăzi se numește Canada cu câteva sute de ani înaintea exploratorilor spanioli.

O replică a navei-dragon folosite de popoarele scandinave pentru explorare și raiduri. Imagine: Norwegianscitech.com

De atunci savanții au aflat multe lucruri despre modul de viață a străinilor în noua patrie, relațiile cu popoarele amerindiene, și, cu ajutorul radiocarbonului, au putut să aproximeze vârsta artefactelor gășite și, respectiv, perioada când a fost înființată localitatea – între secolele 8 și 11 d.H.

Întrebarea ”În ce an anume” a rămas, totuși, fără răspuns – până recent. Datorită unor tehnici avansate de determinare vârstei obiectelor, o echipă de savanți și arheologi au reușit să determine cu acuratețe că vikingii norvegieni au fost prezenți la L’Anse aux Meadows în anul 1021, adică exact 1.000 de ani în urmă.

Cercetătorii au calculat anii după un eveniment de radiație cosmică care a avut loc în anul 993. Astfel de fenomene sunt extrem de neobișnuite – până acum au fost descoperite doar 5 evenimente de acest gen – și ele sunt însoțite de producția bruscă în atmosferă a elementului carbon-14, care este absorbit de plantație.

Pe fiecare dintre 3 artifacte din lemn, cioplite de vikingi din diferiți arbori cu obiecte metalice, cercetîtorii au reușit să identifice inelul care a crescut în anul furtunii solare. Pornind de la acel inel, ei au numărat spre exterior până au ajuns la unelul de la suprafață. Pentru fiecare bucată din lemn cifra obținută a fost 28, ceea ce înseamnă că toate artefactele au fost confecționate în anul 1021.

Inelele artefactelor văzute prin microscop. Imagine: Nature.com

Faptul că obiectele din trei arbori diferiți converg la acelați an este și neașteptat, dar și remarcabil, iar coincidența sugerează o activitate a nordicilor lângă L’Anse aux Meadows în anul 1021, au relatat autorii cercetății pentru publicația citată. ”Este prima dovadă clară când anume europenii au ajuns în America de Nord”, a declarat Sturt Manning, profesor de arheologie la Universitatea Cornell.

Până acum o parte din savanți se bazau pe mărturiile orale – saga – care au fost transcrise abia peste circa 200 de ani de la producerea evenimentelor descrise, mai exact în secolul 13.

Cercetătorii presupun că vikingii intenționau să folosească micul cătun ca o bază temporară pentru noii veniți din teritoriile scandinave. În total ar fi putut fi întreprinse 4-6 expediții, ca până la urmă războinicii să abandoneze regiunea dată pentru totdeauna. Potrivit mitologiei islandeze, vikingii au renunțat la planurile de curerire a Americii din cauza raidurilor mai profitabile în Europa, conflictelor interne și ciocnirilor cu populația amerindiană din regiune.

Harta presupuselor itinerare ale vikingilor. Imagine: Pininterest

Textele medievale confirmă că ceilalți europeni erau conștienți de faptul că nordicii au traversat Atlanticul, dar sunt foarte confuze în privința perioadei.

Autorii studiului afirmă că fenomenele de radiație cosmică pot servi ca marchere de timp pentru calcularea vârstei multor evenimente majore din istorie, de exemplu perioada domniei unui monarh antic, a migrațiilor popoarelor, invaziilor, etc.

Rezultatele cercetării au fost publicate în revista ”Nature”. 

Autoritățile canadiene au reconstruit o parte din locuințele vikingilor din Newfoundland în scop cultural și turistic, iar situl este în prezent parte a Patrimoniului Mondial UNESCO.