În multe țări dezvoltate ascensiunea pe scara socială devine tot mai dificilă, constată publicația Economist într-o analiză video dedicată inegalității sociale și oportunităților pentru generațiile tinere. 

Autorii au analizat așa-numita mobilitate socială în Regatul Unit și Statele Unite, măsurând schimbările de carieră, ierarhie socială, venituri și performanța socioeconomică a generațiilor din clasele de jos în ultimii 80 de ani, apelând și la expertiza unor specialiști în pedagogie, sociologie și economie din diverse țări.

În comparație cu perioada după Războiul II Mondial, în secolul 21 urcarea pe scara ierarhică în plan profesional și material a devenit mai dificilă, fapt care duce la tensiuni între reprezentanții diferitor clase, dezbină și radicalizează societatea și provoacă instabilitate politică.

Astfel, afirmă publicația, în Marea Britanie șansele ca un copil născut într-o familie vulnerabilă din punct de vedere economic să ajungă în clasa celor avuți este de doar 9%. În SUA acest indicator este și mai mic - 7,5%.

În Statele Unite, apartenența la o anumită clasă influențează profund șansele de a tranzita în clasa elitară, iar credința de altă dată în sânul clasei muncitoare că dacă lucrezi mult pe ”pământul făgăduinței” poți să ajungi sus s-a risipit. Pe de altă parte, spuma societății se bucură de privilegii ascunse practic în toate domeniile și urmașii celor avuți obțin mai multe prin efort mai mic.

Același lucru este valabil și în Marea Britanie, unde mobilitatea socială încetinește inclusiv ca rezultat al noii politici privind hotarele și imigrarea.

Aceste două țări contrastează izbitor cu țările vecine din Europa continentală și America de Nord. Copiii născuți în Canada sau Danemarca, de exemplu, au cu 50% mai multe șanse să reușească urcarea în top.

Una din explicațiile principiale este că țările respective au modele sociale diferite, niveluri diferite de distribuire a veniturilor, și sisteme de educație diferite.

Factorul 1: Educația

Absolvirea studiilor superioare este foarte importantă pentru carieră. În țările dezvoltate economia a migrat de la producție la industriile de prestare a serviciilor, ceea ce înseamnă mai puține locuri de lucru pentru cei fără o diplomă. Nivelul de educație joacă în prezent un rol decisiv în privința veniturilor și reușitei în viață în comparație cu 50-60 de ani în urmă. Alterarea modelului economic a creat o categorie de specialiști bine plătiți, gen consultanți, medici, avocați – care au avut de câștigat – dar a redus oportunitățile financiare pentru clasele de mijloc și de jos.

În Marea Britanie, universitățile preferă să înroleze studenți care absolvesc școlile private. Deși tradiția respectivă este în declin, circa 30% din studenții admiși la Oxford și Cambridge în anul 2020 au venit din școli private, cu 10% mai puțin decât în anul 2016. Asta deși în școlile private învață doar 6,5% din toți copiii școlarizați în Regatul Unit.

De partea cealaltă a Atlanticului există tradiția de a înrola în primul rând copiii foștilor studenți, ceea ce este o discriminare inclusiv a urmașilor celor care au învățat la alte colegii din SUA. Între anii 2014 și 2019, un număr de 43% din studenții albi admiși la Universitatea Harvard au intrat acolo nu doar pentru merite academice. Acest sistem perpetuează un ciclu care favorizează copiii din părinți bogați și descurajează copiii din părinți săraci sau care n-au absolvit studii superioare.

Sistemul de educație în America a creat o clasă care guvernează în baza certificatelor de absolvire, obținerea cărora s-a transformat în obsesie,

notează autorii analizei.

Această discriminare se observă foarte clar în baza rezultatelor înregistrate la examenul național SAT, care reprezintă un coșmar pentru candidații din familii sărace. Acești candidați primesc scoruri mai mici în comparație cu semenii lor din familii bogate, iar una din explicații este că pregătirea pentru acest examen este foarte scumpă.

Universitatea din California a renunțat la examenul dat după un litigiu cu candidații afro-americani, dar celelalte instituții nu se grăbesc să urmeze acest exemplu, deși sistemul bazat pe moștenirea locului în universitate și accesul dificil la mentorat prejudiciază procesul de identificare a talentelor.

Rolul jucăriilor și a jocurilor

Problema cu educația este, totuși, mai profundă și își trage rădăcinile din băncile claselor primare sau chiar mai devreme. Copiii celor bogați tind să aibă o reușită mai bună decât cei din familii defavorizate.

Faptul dat a fost demonstrat în baza experienței statului Jamaica, una din cele mai sărace națiuni în bazinul Caraibelor în anii 80. Până a urma același șablon de viață ca și părinții lor, copiii jamaicani se plictiseau privind ce fac adulții sau ce se întâmplă afară. Lucrurile au început să se schimbe după ce copiii au primit cărți și jucării în cadrul unui experiment educațional. Aceste cadouri au contribuit la dezvoltarea limbii și a aptitudinilor cognitive.

După 20 de ani de monitorizare s-a constatat că cei care au primit cărți și jucării câștigau cu 25% mai mult decât persoanele din grupul de control, iar după 30 de ani de monitorizare veniturilor lor au crescut cu 43% mai mult decât veniturile semenilor din grupul de control.

Factorul 2: Locul de naștere

Experiența dată a fost implementată cu succes și de Republica Populară Chineză, care în doar câteva decenii a scos din sărăcie extremă peste 800 de milioane de oameni. Totuși, deși în termeni absoluți bunăstarea chinezilor s-a îmbunătățit, datorită educației, mobilitatea socială relativă în China – adică avansarea pe scara ierarhică – a rămas destul de redusă. Inegalitatea în societatea chineză este încă mare, ceea ce sugerează faptul că locul nașterii este la fel de important atunci când vine vorba despre oportunitățile vieții.

În SUA contează chiar și locul de trai: a locui într-un cartier defavorizat – chiar la câteva străzi de un zgârâie-nori – înseamnă mai puține oportunități în comparație cu cei din zonele cu infrastructură decentă și siguranță publică.

Totodată există diferențe și atunci când sunt comparate datele despre generațiile tinere din diferite state ale SUA. În baza informațiilor de la Biroul de Recensământ, cercetătorii au alcătuit un așa-numit Atlas al Oportunităților în America. Ei au analizat veniturile persoanelor născute în familii defavorizate în anii 70-80 din secolul trecut cu veniturile părinților lor și au descoperit că venitul înregistrat în 2015-16 al unui copil născut între 1978 și 1983 în comitatul Harding din Dakota de Sud, de exemplu, a constituit, în medie, 71,000 USD pe an. E o sumă mai mare decât au câștigat părinții în perioada nașterii copilului dat.

Dacă însă locul nașterii este comitatul Hoke din Carolina de Nord, venitul mediu al unui bărbat sau femei care a împlinit 35 de ani ar fi doar 22,000 USD. Explicația este rata înaltă de mobilitate în regiunile Marilor Câmpii și Vestul Mijlociu Superior. Această rată este chiar mai înaltă decât pe coasta de est a țării, unde sunt amplasate cele mai prestigioase centre de educație.

Rolul comunității și al familiei

Deși nu este pe deplin clar de ce aceste locuri oferă mai multe oportunități, s-a observat că în Marile Câmpii și Vestul Mijlociu Superior numărul familiilor cu 2 părinți este mai mare decât în alte regiuni, iar integrarea în școală a copiilor de diferite etnii și rase este mai profundă.

Autoritățile încearcă să soluționeze problema prin acordarea de subsidii la chirie familiilor care vor să se mute într-o zonă mai atractivă. Un loc mai bun aduce și conexiuni lucrative mai valoroase, care constituie, de fapt, cel de-al treilea factor:

Capitalul social

- rețeaua necesară de relații pentru ascensiunea ulterioară pe scara socială. Acest factor este dificil de cuantificat, dar este la fel de important. Oamenii tot timpul își fac prieteni grație unor interese comune, pasiunilor pentru anumite lucruri, moștenirii culturale, etc.

Relațiile inter-personale contribuie la o comunicare mai bună, la acumularea de experiențe străine și distribuirea mai lejeră a oportunităților. Această rețea invizibilă de avantaje care circulă în mediul celor avuți îi ajută să-și găsească mai ușor un job bine plătit, să evite concurența și să găsească mai repede baza clientelară dorită.

Persoanele care nu au aceste conexiuni sociale, chiar dacă au un intelect superior celor ce beneficiază de ele, sunt nevoite, în cel mai bun caz, să se mulțumească cu locurile de muncă care nu au fost dorite de cei cu relații. O altă variantă ar fi să încerce să se ridice pe cont propriu, investind în imaginea proprie și perfecționându-se în profesia prin care vrea să se propulseze în top, participând la diverse instruiri și întâlnind influenceri.

Ultima este o cale mai dificilă și fără garanții de succes.