Autorii resping ideea că inegalitatea este rezultatul evoluției sociale și exploziei demografice.

Una din teoriile acceptate de societatea modernă este că stratificarea civilizațiilor în clase avute și nevoiașe este rezultatul evoluției sociale etapizate, creșterii populației și urbanizării, și formarea claselor necesare pentru guvernarea statelor.

Antropologul David Graeber și arheologul David Wengrow nu sunt de acord cu teoria precum că expansiunea comunităților umane și revoluțiile cognitivă, agricolă, industrială sau științifică au contribuit cumva la inegalitatea materială între oameni.

În cartea scrisă în comun, ”The dawn of everything: A new history of humanity” (Zorii tuturor lucrurilor: O nouă istorie a omenirii), cei doi cercetători pun la îndoială că un număr mai mare este cauza inevitabilă a decalajului de avere și fac referință la comunitățile timpurii pentru a-și justifica poziția.

În primul rând, cine a spus că triburile primitive au fost formate din membri cu drepturi egale? Fiind cel mai puternic și violent membru al grupului, liderul întotdeauna a avut tot ce este mai bun – femei mai tinere și mai fertile, mai multă mâncare, arme mai bune. Cei care conduceau o uniune de triburi ar putea fi comparați cu șeicii de astăzi, bucurându-se de autoritate aproape nelimitată și acces la resurse vaste.

Citiți și
Am putea oare trăi fără stat? Ce crede știința modernă despre acest lucru?

Cei doi au subliniat că mormintele unor căpetenii erau pline cu instrumente, arme, obiecte de artă și chiar sacrificii umane și animale, pe când altele nu aveau nimic.

Potrivit lui Graeber și Wengrow, cea mai mare parte a timpului oamenii și-au configurat numeric comunitățile în dependență de câțiva factori. Unele sisteme sociale au constat din elite la conducere, clasa muncitorilor și sclavii. În alte cazuri deciziile erau luate în mod colectiv, descentralizat. Deși bărbații au dominat în rolurile de conducere, au existat atât triburi, cât și state conduse de femei. 

Vânătorii-culegătorii au o istorie bogată de alternare a traiului între comunități mari și mici, în dependență de sezon. Acum un secol, notează autorii, populațiile indigene în America de Nord și în alte regiuni ale lumii, operau în grupuri mici, mobile, o perioadă a anului, după care se cristalizau în comunități sedentare mai mari pentru restul aceluiași an.

Triburile Kwakuitl din Canada, de exemplu, construiau structuri din lemn pentru ”nobilime” în fiecare iarnă, ca aceștia să poată organiza ritualuri și petreceri pentru supuși. Vara ”aristocrații” reveneau la clanurile lor pentru a pescui la egal cu ceilalți. Cercetătorii au adunat dovezi că același lucru s-a întâmplat ani, decenii, secole și milenii la rând în Epoca de Piatră tardivă.

Săpăturile arheologice arată că întregul continent euroasiatic este, de facto, presurat cu rămășițele structurilor de acest gen și morminte pentru persoane cu statut special.

Graeber și Wengrow mai afirmă că tranziția la agricultură a fost rezultatul flexibilității sociale și experimentelor, și nu a unei schimbări revoluționare. Excavările în Orientul Mijlociu indică că domesticirea cerealelor a avut loc în perioade de criză și a început cel devreme 12.000 ani în urmă. Triburile din Semiluna Fertilă au încercat periodic agricultura în timp ce încă vânau, căutau hrană, pescuiau și făceau schimb de mărfuri. Comunitățile vechi nu s-au grăbit să trateze terenurile de pământ ca pe proprietate privată sau să formeze sisteme politice conduse de regi.

Adunarea unui trib în Pakistan discută o nouă decizie a guvernului. Imagine: The Express Tribune

Chiar și în primele orașe din China și Mesopotamia acum 6.000 de ani, și Grecia ceva mai târziu, nu existau monarhii absolute, deși se practica agricultura. Deciziile erau luate la nivel colectiv, de consiliile aleșilor sau întrunirile generale ale membrilor comunităților. Prin contrast, regimurile autoritare și violente au apărut în aceleași perioade în regiunile cu populație non-agricolă.

Progresul și dezvoltarea nu au nicio treabă cu inegalitatea, care este mai curând un produs al normalizării controlului asupra violenței (suveranitatea), asupra informației (birocrația) și competiției carismatice (politica), concluzionează autorii.

În librăriile din România cartea ”Zorii tuturor lucrurilor” este disponibilă atât versiunea în limba engleză, cât și în română.