”Don’t Look Up” scoate în prim plan doi astronomi, care descoperă o cometă îndreptându-se vertiginos spre Pământ și încearcă să avertizeze guvernul, mass media, și toată lumea că trebuie de făcut ceva pentru a preveni coliziunea cu planeta noastra. Disperarea savanților crește pe zi ce trece, deoarece nimeni nu-i ia în serios – președinta, la degetul cel mic al unui oligarh, este în călduri electorale, jurnaliștii care au promis mediatizare sunt preocupați mai mult de rating-uri mari, iar oamenii de rând au văzut o nouă conspirație.

Deja vu

Vă pare cunoscută istoria? Ceva asemănător am văzut și în perioada pandemiei: lideri care au jurat că nu există motive de îngrijorare, presa care a amestecat falsurile cu faptele, și cetățeni cu liceul terminat care au explicat rolul vaccinurilor prin prisma mutațiilor genetice.

O cometă îndreptându-se spre o planetă cu o viteză de zeci de mii de kilometri pe oră ar trebui să fie un lucru foarte grav, însă scenariștii Adam McKay și David Sirota au insistat să insereze momente amuzante în film. Unele secvențe comice fac specatorii să uite pentru câteva clipe că filmul, de fapt, este despre apocalipsă.

Președintele țării, de exemplu, se bucură de marja de eroare de circa 1% din calculele astronomilor și trece cu vederea celelalte aproape 99% din certitudinea că impactul va avea loc. Oligarhul care a sponsorizat alegerile nu pare a fi deranjat că o treime din rachetele și roboții trimiși să colecteze minereurile de pe cometă au ieșit prematur din funcție. Moderatorilor show-ului televizat, care sunt într-un schimb permanent de glume ieftine, sunt deranjați cum arată invitații, dar nu le pasă și ce spun aceștia.

În esență obținem un coctail din lingvistică cioplită, matematică răsturnată, realitate distorsionată.

Libertatea de a alege ce să audă și să vadă le-a permis oamenilor să selecteze canalele de comunicare care sunt potrivite pentru convingerile, așteptările și temerile proprii, care sunt cel mai puțin deranjante, și acest confort informațional îi face să piardă simțul realității și starea de alertă la pericole externe. Acea stare de alertă care au dezvoltat-o strămoșii noștri timp de sute de mii de ani și datorită căreia am supraviețuit ca specie.

Grecii antici despre gândirea de anticipare

Ca exemplu ne vom referi la încălzirea globală - un alt dezastru trecut cu vederea. Unul dintre cazurile ignorare a problemei este rolul oamenilor în schimbările climatice. Primele dezbateri despre impactul factorului uman asupra climei au fost documentate în Grecia Antică (1200 de ani Î.H. – 300 ani E.N.). Filozofii greci se întrebau dacă secarea mlaștinilor și tăierea pădurilor au vreo legătură cu timpul și intensitatea precipitațiilor. 

Mai recent, în 1896 suedezul Svante Arrhenius a devenit primul om de știință care și-a imaginat cum oamenii pot modifica clima la o scară globală. El a publicat o lucrare cu cifre și argumente cum emisiile de dioxid de carbon ar putea încălzi planeta. 

Primul articol în mass media despre creșterea temperaturilor ca rezultat al arderii cărbunelui a fost publicat în revista americană Popular Mechanics în anul 1912. 

Iar în 1957, savantul Roger Revelle a spus lumii întregi – după ce a efectuat două experimente importante – că oceanele vor fi incapabile să absoarbă întregul volum de dioxid de carbon, emis de industria mondială. 

Savanții au bătut alarma la Conferința privind Schimbările Atmosferice în Toronto, Canada, în 1988. De atunci 99% din comunitatea științifică trage din toate clopotele, ca abia în 1997 o parte a liderilor lumii să semneze Protocolul de la Kyoto, iar în 2021 să adopte un plan timid de tranziție la energia din surse regenerabile și refacere a ecosistemelor.

Cum vaccinurile s-au transformat din salvatori în ”ucigași”

Un alt caz de studiu este pandemia globală COVID-19. În toiul dezbaterii pe marginea SARS-CoV-2 se pare că toată lumea uită de un adevăr indiscutabil: generațiile din ultima sută de ani au evitat cele mai letale boli ale secolelor trecute grație imunizării în masă, iar noi astăzi suntem în viață datorită faptului că părinții noștri ne-au vaccinat. Și acesta este un fapt demonstrat.

Pandemia curentă a împărțit lumea în două tabere: cei care cred că vaccinarea este o cale de salvare și cei care consideră ca vaccinurile fie sunt ineficiente, fie sunt periculoase. Al doilea grup de persoane acceptă ușor o explicație bazată pe conspirații, dar nu dă doi bani pe argumentele prezentate de știință. Refuzul de a se vaccina rezultă în perpetuarea pandemiei, cu noi cazuri de infectări și noi morți.

Unele boli au avut un impact atât de puternic, încât au schimbat cursul istoriei. De exemplu, în timpul Războiului de 100 de Ani între Anglia și Franța părțile au fost nevoite să înceteze operațiunile militare pentru câțiva ani din cauza ciumei care bântuia în Europa (Moartea Neagră). 

Iată un alt exemplu. În 1812 Napoleon, hotărât să-l umilească personal pe țarul Alexandru I, a decis să pună capăt campaniei din Rusia deoarece armata a pierdut mai mulți soldați din cauza tifosului decât pe câmpul de luptă. 

Unul dintre cele mai reușite exemple, însă, este subjugarea continentelor americane de către coloniștii europeni. Ultimii au adus în Lumea Nouă tot buchetul de boli de care sufereau în Europa, față de care băștinașii nu aveau niciun fel de imunitate. Timp de 100 de ani cât a durat procesul de colonizare a decedat 90% din populația amerindiană, adică sute de milioane de oameni – un adevărat genocid!

Protest împotriva indiferenței autorităților în SUA: ”Orice film apocaliptic începe cu guvernul care ignoră un savant”.

Saltul enorm care a fost făcut în domeniul medical și științelor asociate, în ultimii 150 de ani, este fără precedent. În ultimile 4-5 decenii s-a reușit eradicarea totală a unor boli grave sau limitarea lor la câteva cazuri pe an. Este vorba despre poliomielită, tifosul exantematic, rujeola, variola, holera, tuberculoza, etc.

Ar fi cazul să ne amintim că în scurt timp după naștere toți copiii sunt imunizați împotriva acestor boli extrem de periculoase. Norocul nostru că fiind copii nimeni nu ne-a întrebat dacă vrem să ni se injecteze vaccinurile, care într-un final au lăsat pe umere doar cicatrice ușoare în formă de floare. Câți dintre noi am fi ajuns să ne dăm cu părerea despre vaccinuri fără a fi imunizați în copilărie este o întrebare deschisă.

Persoanele care afirmă că prin vaccinuri se urmărește sterilizarea oamenilor habar nu au cum funcționează o economie, unde trebuie cuiva să-i arăți publicitate, să-i vinzi mărfuri și să-i prestezi servicii. Mașinile și animalele nu au nevoie de toate acestea.

Iar cei care se tem de cipizare prin imunizare trebuie foarte clar să știe un lucru: dacă se va ajunge la asta, microcipurile le vom băga sub piele sau le vom înghiți fără să ne forțeze cineva – din simplul motiv că așa este mai ieftin și mai comod, fie că este vorba despre gadgeturi de comunicare, acte de identitate sau nanomedicamente. Și ele cu certitudine costă mai mult decât $40-50 - prețul celei mai scumpe doze de vaccin anti-coronavirus. Aceste teme sunt reflectate AICI, AICI, AICI și AICI.

Revenim, însă, la tragicomedia cu cometa. Ambalând filmul ”Don’t Look Up” într-un format satiric, regizorul și echipa sa au dorit să transmită spectatorilor un mesaj lizibil, și anume: dacă știința va fi în continuare neglijată, iar obsesia după profit cu orice preț va scăpa de sub control, toate tehnologiile pe care le avem și eroismul de care suntem capabili vor fi inutile, deoarece sinergia dintre un idiot la guvernare și un idiot cu mulți bani (și alți indivizi care nu prietenesc cu rațiunea) lasă puține șanse oricărui număr de savanți de orice rang.

Curios fapt în acest film este că tehnologia a putut prezice exact cum va sfârși liderul națiunii (mâncat de un brontoroc pe o altă planetă, peste foarte mulți ani), dar a fost incapabilă să semnaleze deciziile eronate. Și asta sugerează o concluzie tristă: prostia oamenilor, din păcate, bate tehnologia, iar cometei nu-i pasă de ambele.

Rămâne de văzut dacă celebrii actori Leonardo DiCaprio, Meryl Streep, Jennifer Lawrence, Cate Blanchett și alții vor reuși să convingă publicul că trebuie de avut încredere în oamenii de știință. Măcar atunci când ne confruntăm cu pericole majore de genul pandemiei globale, schimbărilor climatice, sau unei comete cât muntele Everest.